In ultimul rand sunt scriitor. In primul rand sunt un om extrem in tot ceea ce fac.
Atunci cand lucrez, o fac extrem adica prefer sa lucrez intr-o luna cat lucreaza majoritatea intr-un an. Rezultatele trebuie sa apara foarte repede spre a ramane mult timp in a ma bucura de ele. Iar ca sa nu fie doar vorbe, detin mai multe autoturisme frumoase decat am timp sa conduc, mai multe ”jucarii” decat am nevoie si mai multa atentie decat mi-am dorit.
Atunci cand fac sport, aleg cele extreme: cu ATV-ul prin paduri, cu bike-ul pe trasee de downhill, cu UTV-uri pe pasuni alpine, cu snowmobile pe varfuri albe si inalte, iar cu motorul de enduro prin locuri neatinse. Poate este riscant insa este palpitant si cere curaj la fel precum pamantul ploaie. Iar acest curaj nu se opreste la sport ci curge de aici in mai tot ceea ce sunt si fac.
Atunci cand vorbim despre sanatate, nu ma opresc la ce zice prima pagina de net, ci studiez si testez pe mine. Vegan, vegetarian, carnivor, am fost toate variantele ca in final sa o aleg pe cea care mi se potriveste cel mai bine. Medicamente nu iau pentru ca nu le inteleg rostul. Bine, stiu sa citesc la ce sunt bune, insa nu le inteleg rostul atunci cant avem cel mai bun doctor in noi, iar al doilea cel mai bun in plante.
Atunci cand intemeiez o familie, aleg o sotie extrem de buna (la toate nu doar forme), o mama extrema, o prietena extrema, o iubita extrema. Impreuna crestem 5 copii extrem de cuminti, destepti si frumosi. Relatii extrem de unite si iubitoare in familie, intre prieteni si apropiati.
Suntem cu totii pregatiti pentru extrem. De ce sa ne oprim la normal?
Sa scrii o carte despre dezvoltare personala sau profesionala este ca si cum ai pune o postare pe Facebook. Nimic mai simplu. Trebuie doar sa citesti 3 carti despre acest domeniu si brusc te loveste inspiratia. Intr-o lume plina de oameni care vor sa te invete cum sa faci mai mult si sa devii mai mult desi majoritatea dintre ei n-au nici cat ai tu in buzunar, sa alegi originalul este ca si cum ai cauta acul in carul cu fan. Iar fan avem din belsug mai ales acum in era digitala in care informatia este gratuita si peste tot.
Am scris o carte ce isi alege cititorii si nu invers. Omul sarac in neuroni si specializat in story pe Instagram citeste 2 pagini din carte apoi ii vine sa caste de somn. Bine, am exagerat putin... nici chiar 2 pagini, poate 2 randuri si alea cu efort mare.
Ce inseamna sa citesti? Diferenta dintre a vedea si a citi o face modul in care cuvintele penetreaza mintea celui care parcurge cartea, dar este nevoie ca mintea sa fie pregatita pentru a gasi sensurile ascunse si frazele frumos conturate prin metafore si culori. Este ca si cum mintea ar merge la sala de forta, depunand efort pentru a intelege, dar terminand mai puternica decat a fost.
Primele doua carti scrise au fost scurte si la subiect. Totul clar, totul pe inteles. Dar parca lipsea ceva, parca in realitatea natura nu ne invata nimic in mod direct si parca nici noi nu prea invatam nimic din ce vine pe tava. Concluziile majore care ne schimba viata apar dupa un eveniment sau o intamplare ce nu are neaparat legatura cu ceea ce am invatat. Cine ar fi crezut ca un mar care iti provoaca un cucui dureros poate fi considerat o mare descoperire.