Calin Donca
Scrisoare dedicata celui care-am fost
Aceasta nu este o poza motivanta a unui stil de viata ci un document ignorat de prosti. Culeasa cu grija de pe mintea cuiva drag :)Si viata a ramas frumoasa, ascunsa privirii celui care-i prost. Celui care vrea sa vada doar cu mainile uitand ca ochii sunt cei ce trebuiesc folositi nu a gasi dovezi ca este bine ci a crea contururi dorite din ramasitele altora ce au trecut prin frumos. Soarele se inalta zilnic in fata noastra pentru a incalzi viata pe care o sustine si nu pentru a cadea in intuneric planeta ce l-a vazut. La fel, omul traieste pentru a fi recunoscator de miracolul trait nu pentru a mai munci o zi in existenta.
Poate-i o boala, pentru ca altfel de ce se ia? Cand sunt copil, alerg pentru ca pot insa adult, ma prabusesc pe canapea pentru ca nu vreau mai mult, ascultand de cei care imi contureaza viata dintr-o cutie colorata si zgomotoasa. Ma manifest asemeni celor fara de cap in folosinta, celor fara simt din bun-simt, iar deseori ma mir unde am ajuns sa fiu dar stiu imediat ca nu este vina mea ci a celor care ma ghideaza, a celor pe care ii blestem, a celor care nu le pasa de cine sunt ori unde merg.
Iar cum m-ascult, constat ca-s prost, atat de prost, incat nu cred, ca maine totul, si spun totul, va fi din nou, va fi, la fel... De ce sa zbieri cand poti sa taci, de ce sa urci cand poti sa lasi, ca ziua ta sa curga lin, pe drumuri lungi, pe cai ce vin si fug din calea ta de om, atat de prost incat nu pot sa nu constat ca e nativ, la multi copii nu vad deloc dar la adulti e peste tot.
Si poate ca nu-i rau de loc sa fii tu cel mai prost din bloc dar vai de cei ce-ti sunt alaturi si vad mereu aceleasi gesturi, care nu duc decat pe-un drum ce se opreste in suspin, regret si alte sentimente care doboara tot ce-i scump din sufletul de om comun. Si vad nu pentru ca sunt sus ci vad pentru ca iti sunt aproape, scaldandu-se in aceleasi provocari, bucurandu-se bizar cand dau de altii in provocari mai mari, avand sentimentul de prostie aplicata, ca lor le este mai bine. E greu sa vezi ceea ce nu ai, e greu sa critici ceea ce nu faci. Lenesul este necrutator cu lenesi iar prostul pedepseste aspru pe prosti. Cel mai mare critic de arta este cel mai mare esuat in arta iar tocmai faptul ca a esuat i-a dat posibilitatea sa vada unde se ascund greselile recunoscand rapid pe altii ca el.
Tocmai de aceea, poate exista atata critica in jurul nostru pentru ca cel ce o face nu se suporta pe el si poate il deranjeaza concurenta! Altfel nu vad de ce tembelizorul ne arata 95% fapte de prosti si 5% dezastre din prostia cea mai inalta. Poate ne mai arata si altceva insa dupa un tratament zilnic de formare a creierului in stare latenta, degeaba mai apar secvente de inteligenta ca mana omului profesionist schimba imediat canalul cautand elixirul vietii si urmatoarea pereche de sani apetisanti. Tembelizorul este cel mai bun prieten al prostului iar pentru ca nu vine cu un manual de folosinta corect, capcana este sa crezi ca tot ce trebuie sa faci este sa il deschizi din telecomanda iar magia se naste acolo unde canapeaua se contopeste cu corpul tau devenind astfel componenta a mediei inteligentei celor doi implicati in calcul.
Dar nu este despre tine cand vorbesc cu tu, ci despre mine privindu-ma in oglinda mintii celui care-am fost. Vreau sa ma critic pentru ca vreau sa ma vad detasat de o lume care inghite destine si morti cu tot cu viata. Nu cred ca eroii ce isi urmau destinul s-au transformat in organisme care se misca atat cat este doar nevoie sa o faca manati de inteligenta unui creier obosit de realitate. Ma manifest si zbier ca sa aud ce spun in zgomotul unei stupiditati pandemice, la moda in fiecare sezon indiferent de zapada sau seceta care ar trebui sa ne faca mai adaptabili schimbarilor. Nimeni nu si-a imaginat ca fiinta umana va ajunge la capacitatea de a putea fugi pe gheata echipata cu 1 cm patrat de toc sustinut de 5 cm patrati de talpa! Gazela priveste socata la bipedul de sex feminin care salta troienele de zapada atunci cand acestea o separa pe femela om de clubul favorit, plin ochi si alte organe, de alte femele si masculi care se afuma intens la fel ca si carnatul de craciu, atarnand intelept de bata care il sustine, la fel cum atarna la unii capul cu tot cu creier folosit in spasme de inteligenta minima necesara. Poate ca cea mai mare munca pe care nu ar trebui sa o fac este sa port in cap un creier patruns de generatii intregi de evolutie, cu care sa gandesc doar la a mai supravietui pana maine sau azi.
Am sa mai las loc si de alte ganduri ca doar nu termin azi, cu cel care am fost. Nu voi uita curand unde e prostul, nascut din om si mort voit in somn. Dar nu in somn cu vise care se uita-n zori, ci mort in somnul vietii in care mor cei prosti
Despre mine
In ultimul rand sunt scriitor. In primul rand sunt un om extrem in tot ceea ce fac.
Atunci cand lucrez, o fac extrem adica prefer sa lucrez intr-o luna cat lucreaza majoritatea intr-un an. Rezultatele trebuie sa apara foarte repede spre a ramane mult timp in a ma bucura de ele. Iar ca sa nu fie doar vorbe, detin mai multe autoturisme frumoase decat am timp sa conduc, mai multe ”jucarii” decat am nevoie si mai multa atentie decat mi-am dorit.
Atunci cand fac sport, aleg cele extreme: cu ATV-ul prin paduri, cu bike-ul pe trasee de downhill, cu UTV-uri pe pasuni alpine, cu snowmobile pe varfuri albe si inalte, iar cu motorul de enduro prin locuri neatinse. Poate este riscant insa este palpitant si cere curaj la fel precum pamantul ploaie. Iar acest curaj nu se opreste la sport ci curge de aici in mai tot ceea ce sunt si fac.
Atunci cand vorbim despre sanatate, nu ma opresc la ce zice prima pagina de net, ci studiez si testez pe mine. Vegan, vegetarian, carnivor, am fost toate variantele ca in final sa o aleg pe cea care mi se potriveste cel mai bine. Medicamente nu iau pentru ca nu le inteleg rostul. Bine, stiu sa citesc la ce sunt bune, insa nu le inteleg rostul atunci cant avem cel mai bun doctor in noi, iar al doilea cel mai bun in plante.
Atunci cand intemeiez o familie, aleg o sotie extrem de buna (la toate nu doar forme), o mama extrema, o prietena extrema, o iubita extrema. Împreuna crestem 5 copii extrem de cuminti, destepti si frumosi. Relatii extrem de unite si iubitoare in familie, intre prieteni si apropiati.
Suntem cu totii pregatiti pentru extrem. De ce sa ne oprim la normal?